Fufele mele

adâncirea în sine, prin trăirea intensă a propiilor experiențe
(cârtițele de cristal ale tăcerii), îți trec ființa prin timp.
ideea e că așa trăiești tu(cred că îmi dă dreptul să zic așa numele dat \'fufele\' care jumate este ironic, jumate este serios)
numai bine

îți trece.

Stefane, multumesc ca te-ai incumetat sa vezi si altceva decat totlul asta \"magnetic\"

da, ce sa-i faci tunele sapate continua sa se extinda...

imi place, cred (m-ai cam intors )...traiesti o lupta in poem, intre cartitele tacerii si epitetul \"diamant\" pe care l-ai atribuit acestora...Pe masura ce destinul cartitelor este sa-si \"sape mereu viata\" intr-un pamant in care nu sunt dorite, cristalul apare ca un element care lumineaza, care simplifica existenta lor si aduce \"lumina si claritate\" in pamantul lor...Fufele iti apartin in deplin, fiind ipostaze ale eului liric...