Poezie
Parcul
1 min lectură·
Mediu
Creierul meu
s-a julit la genunchi
dându-se pe tobogan.
Acum are dâre de sânge
tivite cu praf în urma loviturii.
Știa că-l voi lăsa
fără să intervin;
așa neascultător cum era
avusesem o-nțelegere tacită înainte.
Merita inițiativa unei încercări;
se aștepta fie la confirmarea încrederii acordate,
fie la asumarea unei alte dureri.
Nici vorbă de orgoliu rănit, amărăciune,
resemnare, extaz icaric
sau fanfaronadă.
Doar o zi însorită în parcul pustiu
și urmarea uneia dintre
alternativele oferite acolo.
Oricum, eu voi suporta
pentru amândoi.
033.687
0
AR