Klaus Kinski

Plimbă-te cu barca pe fruntea liniștii mele. Degete otrăvite scurmă nisipul ca niște conchistadori muribunzi. Trăiește-ți departele de care am rămas închegat. Mi-e greu să cred că nici măcar n-ai încercat să-mi seci atriile și ventriculele, evaporându-mi sângele. Am o inimă de aramă -adevărat taur al lui Phalaris- care de-abia-și așteaptă supliciul încingerii cu presupuneri neconfirmate dar nu sfârâie decât parțial. Mi-e ciudă că nu s-au produs decât nesemnificative pseudo catastrofe; sadismul tribulațiilor amplificate a fost stins de la sine. Liniștea mea a rămas cu fruntea nebrăzdată permanent.