La taifas cu Irina

Aprins în fruntea ghețarului, un sfeșnic își prelinge păianjenii de ceară de parcă ar fi roua șipotind peste gleznele tale. Fugeai printre brusturi verzi. N-ai observat șarpele închis într-o armură de porțelan pictată de alții. Există oglindă pentru ochii din care s-au scurs lacrimile veninului? Din ghivece goale nu răsar copíi. Înfloresc, totuși, cele mai grațioase pustiuri. Pustiuri-copíi, care se vor măcina, îmbătrânind. Și ce dacă? În pustiuri nu cresc brusturi.