Toth Arpád

Frumoși sunt pașii-n zori de zi, Prin munții de aramă, Înainte de a ne trezi, Poienile te cheamă. Ai văzul foarte dezvoltat Și auzul e la fel, Mirosul ți l-ai adaptat, Pentru oricare

Dorind mereu să fiu mai bun, Am lucrat ca un nebun, Iar acum la bătrânețe Un virus vrea să mă-nvețe Și-atâta dragoste mi-a dat... Familia s-a adunat, De trei săptămâni fetița, Mult și-a

Om de ești, te vor iubi mereu, mereu, când prin meandrele vieții dai de greu, căci de tine vor uita, chiar și ce ai făcut, dar laurii faptelor tale vor reveni , ca un sărut. Uită de necazuri,

O dulce, blândă privire lin plana în neștire, cu două faclii aprinse, orizontul îl cuprinse. Peste câmpuri înverzite, pe sub stele netrezite, peste dealuri ondulate, ea se perindea prin

îngeraș cu ochi albaștri, părul creț și mătăsos, mari pupile ca doi aștri, cu pupicul delicios. de vin străini sau vin amici, zburzi prin casă cu pași mici, de cazi pe sol și te

Gerul prin seară îmi tulbură mersul, Privirea și gându-mi oprite-s pe drum, Prin biciuirea vremii, eu sunt alesul, Apă minerală în bidoane să pun. În față și-n urmă-mi oameni de-a valma, Se

În a mea viață de silvicultor... Îmi apasă inima un dor, Tot muncind m-am împiedicat de-un grad... Voi sfârși cu viața de nomad. O viață de slugă mi s-a ursit... Codrul cu drag eu l-am

Vă las iubirea moștenire, Un lotus alb în devenire, Din tumultul vremurilor crude, Când vrea omul viața să înfrunte. Vă las iubirea moștenire, Dragostea-mi pentru omenire, Cuvântul drept

Din a pădurii unghere întunecate, Pe arome de brad ciripitul răzbate, Printre mușchi sau ferigi, piciorul lin pășește, Aici, lângă izvor, ursul sălășluiește! Crengile se-ndoaie, din respect

Iertarea este arma cea mai ucigașă, oricând distrugeți ura, fiind încă în fașă. Prin puterea iertării spiritual veți crește, nu ațâțând războiul, sau vorbind orbește. Din dragoste Divinul v-a

Când Divinul ne iubește, Nimeni nu ne umilește! Când Divinul e cu tine, Lucrurile merg spre bine! Știi câte flori o să culegi Dacă începi să-L înțelegi! Spiritul îți este etern, De ce

Anul nou a și sosit, Iar cel vechi ne-a părăsit, Dar atunci când a plecat, Pe cel nou l-a salutat. Anul nou ce ne promite, Prin faimoase dulci cuvinte? Vrea doar ca să ne alinte, Va fi

Șipot de cristalin izvor oxigenat, infinită frumusețe Domnul ne-a dat, frumusețe ochilor, dar și corpului, aer curat respiri din mila Domnului. Cu scântei de raze difuzate pe crengi pe

Fericit eram cândva, În primii ani de școală, Prin Săcele pe undeva, Când mă mai țineau în poală. La școală în prima zi Singurel m-am prezentat, Trebuia a mă trezi, Sculându-mă iute din

Doar iubirea mă desparte De Dumnezeul meu iubit, Pentru ce atâta carte, Dacă povețele lui nu m-au albit? Scânteia divină ascunsă, Sub osul sacru o găsesc, Viața-mi poate fi distrusă, Dar nu

Stăteam îngândurat în parcul alăturat, foșneau frunzele toate pe la al băncii spate. Pe vârful castanilor prin noianul anilor albastrul cer suspendat mă privea îngândurat. Din albastru-i

Cu toporul pe spinare, în pădure la urcare, din grea sudoare noi trăim, pe prea puțini bani noi muncim. Crăpăm lemne în metri steri. Așa-i, tu doar forța ți-o oferi! …Două mâini și-o mare

Licoarea glasului femeii iubite, monoton, cu capul în nori te va purta, călcând în picioare inimi zdrobite, când oare, drumul spre succes ți-l va purta? Cine cunoaște inima unei femei? Ea se

Totu-n lume-i trecător, Doar omu-i rătăcitor, Pe Divin nu Îl iubește, Poruncile-I le ocolește. Cuvântul nu Il respectă, Fură, minte- viața-i perfectă. Liberul albitru-l are, Face cum crede

Pe o pajiște-nflorită, Paște zvelta căprioară. Roată pădurea-ndrăgită, Îi e ca o surioară. Și-i zburdă iedul printre flori, Sub al petalelor culori, Printre ierburi sau bând lapte, Se

Banu-i este Dumnezeu Și nu cunoaște vreun Zeu. Nu crede-n reîncarnare, E bolnav când bani nu are! Dacă are bani pe masă, Toți cei șapte ani de-acasă Pentru el nu au valoare: Azi e drac,

Pomul vieții, Omul pieții, Mărăcine pe pământ, Unde-i viața cea de sfânt? Lujerii îi văd crescând, Viața se duce în vânt, Iarba-i crește împrejur, Este doar un mic sejur. Þurțurii sunt

Prin parcuri înverzite Scrutesc albastra zare, Văd plantele trezite, Vorbind cu-nflăcărare. Un clopot se aude, De sus, din turn spre vale, Iar o salcie-i răspunde Prin plecăciunile