Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cojan și ursul

2 min lectură·
Mediu
Într-o zi de vânătoare,
Caldă, frumoasă, cu soare,
Se înșiră multă lume,
La vânătoare, spre culme.
Se așează vânătorii,
Gonacii sunt următorii,
Sunetul din țeava armei,
Marchează-nceputul goanei.
Pe arbori zăpada-n vaduri...
E prezentă pe la standuri,
Unde peisaje clădește,
Inima o-ntinerește.
Apoi pornesc iute gonacii,
Peste dealuri trec săracii,
Coaste multe apar în cale,
Iar din vârf o iau la vale.
Cojan fiind și el prezent,
Gonac vechi mereu atent,
Cu sufletul lui vânătoresc,
Mereu prezent e și-i firesc!
Niciodată nu-i absent,
E tot timpul la curent,
Un zgomot (de om bătrân),
Pe timpan îi e stăpân.
Și crezând că sunt mistreți,
Se aruncă în nămeți
Și privește-apoi în spate...
Venea ursul! Nu se poate...!
O ia la fugă repejor,
Ursul n-o ia-ncetișor,
În loc să stea pe loc frumușel,
Întinde pasul după el.
Cu ursul cum să te întreci?
Au parcurs metri doar douăzeci,
Ursul l-ajunge din urmă
Lupta lor e încă surdă.
Îi trage una pe spate...
Nu e cum omul socoate!
Cade greu bravul Cojan
Dar se-ntoarce cu elan.
Ursul cască gura mare
(Să-i muște capul se pare.)
Lui... un film în față-i trece
Că-i desfigurat cât zece.
Toporișca lui din mână,
Pare iute, ca la stână,
Și în gură i-o introduce...
Dar ursul tot nu se duce.
Din spate, un foc de armă
Pădurarul, om se seamă,
Vede cele întâmplate,
Face precum el socoate!
Trage-un foc și-l și dublează,
Dă să-ncarce așa- optează
Și-n fracțiune de secundă,
Ursu-i lângă el l-alungă?
Noroc cu câinii c-au sosit,
Iute ursu l-au încolțit,
Pădurarul a scăpat
Și el de urs, nevătămat!
Căci “femeia nu-i bărbat”
Mi-a spus unul ne întrebat,
Un pădurar cu-n glas domol
(Că nici „berea nu-i alcool”!)
Lumea trebuie să știe
Că „ursul nu-i jucărie”!
Astfel multe-am învâțat...
Vi le-am spus... și-am și plecat!
Chiuruș, 12.09.2014
001.402
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
301
Citire
2 min
Versuri
69
Actualizat

Cum sa citezi

Toth Arpád. “Cojan și ursul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toth-arpad-0009735/poezie/14071950/cojan-si-ursul