Toni

mi-ar fi placut sa nu existe strofa a doua. sa ramina asa, o cerere de imblinzire... dau deget in sus desi nu am dreptul :)

ce ginduri inalte, de se poticneste omu\' in ele... heh... se simte un pic de afuriseala. imi place. pacat ca nu am inca privilegiul sa ridic degetu\'... eh, cind o sa-l am o sa ma intorc aici sa-ti dau trei. degete. :)

E curios cum un singur lucru iti poate zbura gindurile haat departe spre cele mai neasteptate amintiri. Eu, cind vreau sa-mi regasesc copilaria imi caut repere patinele cu rotile. Asfaltul, susurul sacadat al rotilor hirsiite, cum cautam un mozaic pe care sa \"ne dam\" mai lin sau cum ne fugarea Domnu\' Iacobescu de la 1 ca faceam galagie pe scara blocului. Tie palaria dantelata, picioarele goale, ciripitul la sincron cu pasarelele si circeii... Foarte jucausa si foarte dragalasa. Parca iti si aud ciripelele de copil. Foarte draguta.

orice da este imbracat intr-un nu... imi place ideea asta - \"coaja de nu si simburi de da\". Ma lasi sa scriu si eu ceva pornind de aici?