Of, ce casă îi Acasă!
Tata mă ținu-n arest,
(fără dreptul de protest),
până mintea mea mintoasă
ii va spune ce-o să fiu (?!).
Am intuit răspunsul:
-Inginer! (așa, ca Dânsul!),
eu nu sunt un
Ștefănuțu, știți voi bine
e podoaba noastră aleasă!
Nu se duce pe oriunde
ca îi este drag de casă.
Are personalitate
E mereu prins de idei!
Și-i milos!De-atâta milă
nu mănâncă
Și, iată, iar venit-a Iarna!
Credeam că poate s-a-ncâlcit
pe multele cărări din Lume,
sau, poate, și-a găsit Iubit...
Dar, fără scrupule, aseară,
(nu prea târziu, nici prea devreme),
a
Astăzi e miercuri,
poate joi sau luni...
De când rochița Toamnei o tivesc
am devenit năucă.
S-au veștejit chiar lauri în cununi
și cred că este nefiresc
să prind lumini in goale cercuri
și
Eu știu, sunt un cățel de pluș,
dar, în Casa cu Povești
am cântat Florile Dalbe
și la uși, și la ferești...
Mai întâi, mă iubi Tata
(tare greu iubește El!)
și am căpătat curajul
de a mă
Tot mai ades pornesc spre nicăieri
De parcă astăzi este ieri,
Și mâine astăzi parcă este!
N-oi fi eu însămi o poveste
Ce nu s-a spus, că e banală?
Și-aud, așa...o clipoceală
Și-un VREAU SÃ
