Poezii

Of, ce casă îi Acasă! Tata mă ținu-n arest, (fără dreptul de protest), până mintea mea mintoasă ii va spune ce-o să fiu (?!). Am intuit răspunsul: -Inginer! (așa, ca Dânsul!), eu nu sunt un

Eu știu, sunt un cățel de pluș, dar, în Casa cu Povești am cântat Florile Dalbe și la uși, și la ferești... Mai întâi, mă iubi Tata (tare greu iubește El!) și am căpătat curajul de a mă

Tot mai ades pornesc spre nicăieri De parcă astăzi este ieri, Și mâine astăzi parcă este! N-oi fi eu însămi o poveste Ce nu s-a spus, că e banală? Și-aud, așa...o clipoceală Și-un VREAU SÃ

Ștefănuțu, știți voi bine e podoaba noastră aleasă! Nu se duce pe oriunde ca îi este drag de casă. Are personalitate E mereu prins de idei! Și-i milos!De-atâta milă nu mănâncă

Astăzi e miercuri, poate joi sau luni... De când rochița Toamnei o tivesc am devenit năucă. S-au veștejit chiar lauri în cununi și cred că este nefiresc să prind lumini in goale cercuri și

Și, iată, iar venit-a Iarna! Credeam că poate s-a-ncâlcit pe multele cărări din Lume, sau, poate, și-a găsit Iubit... Dar, fără scrupule, aseară, (nu prea târziu, nici prea devreme), a