Mi-am pătat sufletul cu lacrimi
Mi-am înveninat sufletul cu dulcele venin al iubirii și apoi l-am lăsat să-mi cuprindă tot trupul, sufocându-l. Pe podeaua rece se revarsă în lacrimi de sânge pe chipul meu palid dorul și pieptu-mi
E toamnă iar
E prima zi de toamnă și deja în aer plutește melancolia. Frunzele, cândva învelite în mantii verzi, acum sunt stropite cu picături ruginii, galbene... Amintirea serilor toride și a
În vis
Luna strălucește pe cerul țesut cu stele, luminând noaptea întunecată. Vântul adie printre ale castanului frunze și teiul miresme edenice spre văzduh înalță. Pe strada pustie, colbul de asfalt
O seară de mai
Parfumul amețitor al florilor învăluie orașul prăfuit. Amurgul cade încet în nuanțe portocalii, iar vântul adie răcoros, mângâind dulce obrazu-mi palid. Aud în aer un cântec duios, magic și în jur
Love
A fost cândva când soarele ardea și totul în jur avea miasmă de peruzea. Ea, doar o simplă fată, cu părul bălai, ochi albaștri, dar care de iubire habar nu avea. Credea că doar frumusețea contează și
Iarna
Afară ninge. Copacii singuratici sunt presărați cu o pulbere argintie. Fulgii mari, gingași dansează prin adierea gerului. Eu stau și privesc pe geamul aburit cum ninsoarea îmbracă orașul gri și
