Texte în proză

Mi-am înveninat sufletul cu dulcele venin al iubirii și apoi l-am lăsat să-mi cuprindă tot trupul, sufocându-l. Pe podeaua rece se revarsă în lacrimi de sânge pe chipul meu palid dorul și pieptu-mi

TAToma Ana-Maria

0

0

E prima zi de toamnă și deja în aer plutește melancolia. Frunzele, cândva învelite în mantii verzi, acum sunt stropite cu picături ruginii, galbene... Amintirea serilor toride și a

TAToma Ana-Maria

0

0

Luna strălucește pe cerul țesut cu stele, luminând noaptea întunecată. Vântul adie printre ale castanului frunze și teiul miresme edenice spre văzduh înalță. Pe strada pustie, colbul de asfalt

TAToma Ana-Maria

0

0

Parfumul amețitor al florilor învăluie orașul prăfuit. Amurgul cade încet în nuanțe portocalii, iar vântul adie răcoros, mângâind dulce obrazu-mi palid. Aud în aer un cântec duios, magic și în jur

TAToma Ana-Maria

0

1

A fost cândva când soarele ardea și totul în jur avea miasmă de peruzea. Ea, doar o simplă fată, cu părul bălai, ochi albaștri, dar care de iubire habar nu avea. Credea că doar frumusețea contează și

TAToma Ana-Maria

0

0

Afară ninge. Copacii singuratici sunt presărați cu o pulbere argintie. Fulgii mari, gingași dansează prin adierea gerului. Eu stau și privesc pe geamul aburit cum ninsoarea îmbracă orașul gri și

TAToma Ana-Maria

0

0