Poezie
Doar ploaie
1 min lectură·
Mediu
Mi-am încuiat inima și tot ce-am lăsat în urmă, acum, s-a transformat în fum.
Doar cuvinte spuse în van, pierdute pe drum.
Am devenit un străin, un suflet hoinar, un nebun
O fantasmă a unui trecut ce cândva prevedea un viitor bun.
Am scris versuri, m-am pierdut printre minciuni
Au fost clipe, taine pierdute printre pagini
Totul a murit, au rămas scaieți, ciulini
Și șuiere de șoapte spuse cândva printre paltini.
Doar pereții muți, secretoși privesc prin masca ce pe chip mi-am țesut-o,
Doar ei, luna, stelele știu cum, când viața mi-am pierdu-o.
A fost de ajuns o clipă ca totul să se schimbe
Lacrimi calde, crude au început pe obrazu-mi palid să se plimbe.
Un strop cristalin de durere, o picătură de tăcere...
Cândva risipeam în juru-mi fericire,
Dar cerul s-a înnorat, totul s-a întunecat
Și din nori iarăși a plouat.
013.720
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toma Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Toma Ana-Maria. “Doar ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toma-ana-maria/poezie/13980466/doar-ploaieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAMAMondea Adrian✓Ana-Maria să presupunem că vrem să creăm semantica unor cuvinte care nu există. Aici atingem apogeul. Propriile noastre cuvinte le înlocuim cu necuvinte iar dacă ne bazăm pe melos suntem la primul cerc existențial.
0