Poezie

Iubire neîmplinită

TDY

1 min lectură·19 septembrie 2008

Mediu

Ziua mă rănește și noaptea mă ucide

Că de tine am fost și sunt mult prea departe

La capul meu o lumânare vei aprinde

Încercând să găsești amintirile moarte.

Degeaba strigi dup-ajutor îndurerată

Când eu deja printre stele m-am rătăcit

Mai bine zbor spre îngerii care m-așteaptă

Decât să mă-ntorc unde prea mult am suferit.

Acum plângi dar fără rost fiind mult prea târziu

Nu-ți mai pot șterge fiecare lacrimă cu un sărut

Sufletul tău a fost și va rămâne pustiu

Să prețuiești iubirea noastră niciodată n-ai știut.

E o liniște profundă care te-apasă

Iți e din ce în ce mai greu să lupți, să trăiești

Prezentul te-a uitat, ușor și el te lasă

Prin trecutul trist și ne-nțeles să rătăcești.

Iubirea ta mult prea tare m-a rănit

De inima mea caldă prea puțin ți-a păsat

Am ajuns să am un suflet împietrit

Care fără tine-n câteva clipe s-a sfărâmat.

Plâng că departe văd acum pământul

Sufăr că departe sunt de tine iubire

Atât de rece și-ntunecat mi-e mormântul

Tu ai crezut, eu n-am crezut în nemurire.

001.340

Tole Daniel Ioan. “Iubire neîmplinită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tole-daniel-ioan/poezie/1802409/iubire-neimplinita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.