Poezie
Hotarare hibernala
1 min lectură·
Mediu
azi, am hotarat sa nu mai iubim
eu pe tine, tu pe altul,
ci doar asa, sa ne pierdem in ecoul scoicilor
in care plange marea la fiecare reflux,
sau sa privim castelul-ruina
al vreunui copil uitat pe tarm,
eu pe malul stang, tu pe cel drept
sa aruncam in noi cu pietre,
sa ne plesnim singuri esenta,
la fiecare rasarit timid al lunii,
si sa urlam undeva, lasand cerul de veghe
pe soclul arhitecturilor sufletesti.
sa ne juram ca nu vom mai iubi,
martori vor fi uitarea, resemnarea,
ne vom trezi apoi ca doua marmure,
mai puri, mai incasabili, mai zadarnici,
eu voi fi stanca din sud, tu cea din nord
ne vom privi, dar nu ne vom atinge
pana ce unul se va naste nisip pe tarm,
iar celalalt va imbratisa valul salin
ca la sfarsit de vieti sa ne pierdem
dati uitarii, ca n-am putut iubi.
043472
0
Admir poemele care vorbesc despre sentimente autentice si mai ales, care reusesc ca aceste sentimente sa fie intelese la prima \"panoramare\" a cuvintelor. In general, se spune despre ele ca sunt simple. Pentru ca simplitatea e cea mai apropiata de autenticitate. Ornamentul infrumuseteaza, dar folosit in exces, acolo unde structura e complexa, sofisticata, atunci s-ar putea sa urateasca. Problema de design. Poemul tau si-a ales in mod fericit accesoriile.