Todireanu Ana-Maria

Cizmele merg , ochii văd , mâna scrie Degetele au febră musculară Ciobul cel mai mare pe care l-am spart într-o clipă de neatenție Încă mă privește nedumerit Nu l-am văzut , deși e imens Dar e

Stau pe canapea ... O pisică gri cu dungi mi se plimbă prin minte În pași mărunți Îi pot simți , sunt pufoși ca de mătase Probabil nu și-a scos încă ghearele ... A intrat în somn adânc de

Știi de ce plouă ? Plouă pentru că s-a plictisit cerul de soare . Așa am citit undeva , prin intermediul Unui monitor prăfuit . Plângeam , ca să fiu în ton cu cerul înnorat Și m-am

Þie îți place ce-am ajuns ? Eu ... plâng în fiecare seară Și mă urăsc pe mine Nu am puterea să mă deschid . Lacrimi îmi declanșează mecanismul ruginit deja Al unui creier prea puțin irigat cu

Mi se spune că sunt o romantică Și poate chiar sunt Deși ar fi în contradicție cu O latură sălbatică , cu o zodie agitată . Pragmatică , dar și timidă , Eu cred în suflete pereche destinate

Sunt rece ca zăpada Și sufletul îmi coace poezii de iarnă Ninge ... Ninge cu fulgi mari cât lumea Și strada strălucește ca o stea . Anotimpul alb Și-a întins plapuma peste noi Și ne sufocăm

Coincidențe ... ciudat , ai zice la prima vedere Straniu , te-ai gândi apoi privind în urmă La ce a fost ... Și îți spui , cu glas pierdut , numai de tine auzit Că nu mai are niciun rost

Mi-e dor de început Mi-e dor să ies din rutină Mi-e dor să mai existe , acolo , undeva Sărutul de noapte bună . Mi-e dor de cântecul sublim al florilor ... Mi-e dor de tine , de cel care erai