Poezie
O umbra
1 min lectură·
Mediu
La marginea visului
Intunericul topeste cenusa timpului ce-a trecut
Clipe fugare cad ca niste imense boabe de roua
spargandu-se de sufletul lui rece si indiferent
Asteptarea e tarzie............
Bratele mele se intind in zadar
spre trecut.
In linistea goala, raul somnoros a fost martorul mut al cantului
simplu al blandetii...............
Visele nascute din durere, dragoste si promisiuni
Le-am inecat in lacrimi cazute in urma lui in apa rece a raului,
care le-a inchis pe fiecare in cate o unda
Tot ce a mai ramas?
Raul imbatrinit inainte de vreme si si adresa unui vis pierdut
Cuvintele goale, suspendate in amintirea unor clipe frumoase
O umbra.............
de Tina C.
023433
0
Sublima echilibristica intre tragic si suav, angoasante permutari de senzatii celeste si terestre la marginea dinspre nord a indicibilului, un inefabil al emotiilor necenzurat de mecanicistica mileniului III.
Bravo, soldatico!