O mie de mâini au lucrat la groaza mea, și ea a crescut dintr-un loc uitat de Dumnezeu
într-un oraș, un oraș mare în care se petrec lucruri inefabile.
Ea a crescut în tot acest răstimp si mi-a
Nu-ți mai acoperi inima cu petalele atâtor tomnatice roze,
Nu înăbuși, lasă să se scurgă tot șuvoiul acela purpuriu,
Căci doar din deschisă rană putea-va odată
Să răsară înfloritoare
Din nou cercuri de corbi rotitori
peste fruntea albastra a insinguratului;
se preling pe coridoare siroaie de purpura,
miros intepator de corpuri putrefiate;
si ploua peste mine cu cete de
La masuta rotunda
pe care zac, amortite,
cu sufletul suspendat,
un pahar doar
si o scrumiera.
Care e echivalentul in lacrimi
al unui pahar de vin;
dar in strigate mute
al unui scrum de
OB