Febra
O mie de mâini au lucrat la groaza mea, și ea a crescut dintr-un loc uitat de Dumnezeu într-un oraș, un oraș mare în care se petrec lucruri inefabile. Ea a crescut în tot acest răstimp si mi-a
Fara titlu I
Nu-ți mai acoperi inima cu petalele atâtor tomnatice roze, Nu înăbuși, lasă să se scurgă tot șuvoiul acela purpuriu, Căci doar din deschisă rană putea-va odată Să răsară înfloritoare
prin sanatorii sau azile
Din nou cercuri de corbi rotitori peste fruntea albastra a insinguratului; se preling pe coridoare siroaie de purpura, miros intepator de corpuri putrefiate; si ploua peste mine cu cete de
Stand in fotoliu
La masuta rotunda pe care zac, amortite, cu sufletul suspendat, un pahar doar si o scrumiera. Care e echivalentul in lacrimi al unui pahar de vin; dar in strigate mute al unui scrum de
