Poezie

Oglindire

oamenii model iau forma statuilor

1 min lectură·24 aprilie 2004

Mediu

Ființă spartană cu privirea mândră

mi-au spus despre tine că ești blândă,

ești blândă în suflet și aspră-n priviri

și mie îmi pare că da, eu te știu.

Þi-am văzut gesturile ce-mi păreau valuri

și mi-am dorit să fii mare fără de maluri,

te-am iubit când aveai răbdare de îngeri

și mi te-am închipuit vânt, într-o vale a plângerii.

Te-am urmărit cu privirea-mi pământească

căutându-ți defecte, încercând la tine

să-ntâlnesc o slăbiciune omenească,

să mă mai pot oglindi în tine.

Îmbrăcată-n doliul rezervat nemuririi,

te-am regăsit mai fragilă decât fragilitatea însăși

și te-am cioplit în stâncă de lacrimi

și te-am înălțat pe pedestalul durerii.

003.540

Tilvic Ana. “Oglindire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tilvic-ana/poezie/71217/oglindire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.