Poezii

roșii, cărnoase, îmbiind la păcate, buzele tale sunt obiectul pasiunii mele. dorințe și plăceri nerostite emană din ele, furtuni de sentimente se nasc în privirile ce le caută. catifea, extaz,

TATilvic Ana

0

0

există în mine o platitudine cultivată, o lume stearpă în care tăceri sinistre se zbat să-mi cuprindă timpanul. creez în mine un univers paralel, o lume inertă, lipsită de cer, sunt o muiere

TATilvic Ana

0

0

azi am urcat prin pădurea de fag în sunet scrâșnit de zăpadă eram la ceasul când soarele-mi zâmbea pieziș printre crengi din cerul albastru cățelul cel sprinten stătea alături de

TATilvic Ana

0

0

nu vreau să scriu despre Iona niciodată nu mi-a plăcut personajul cu-al lui miros grețos de pește oricum, despre oameni stupizi urăsc să-mi storc cuvinte nu e nici

TATilvic Ana

0

1

azi m-am apucat să dezgheț frigiderul și bucăți de gheață cad trosc pe podea și curge apa și am uitat de ea se umple cada și ce dacă că mai am treabă azi nu fac baie mă simt bine

TATilvic Ana

0

1

toți de aici suntem poeți ce visăm să devenim legende-n compendii, suntem ahtiați după cronici numai nu cumva să-ncerci să ne critici; uimiți de lumea aceasta nedreaptă ni se pare

TATilvic Ana

0

0

ca poet adormit pe tastaturi de gânduri îmi revărs frustrarea în marea de oameni, mă găsesc copleșit de Steaua Polară și-mi cânt disperarea la tobele vieții. ca poet pierdut pe

TATilvic Ana

0

0

de ce-ai plecat mă tot întreb ne iubeam astăzi beau otravă din amintirea cuvintelor rostite mă simt precum o cochilie spartă aruncată de val pe nisipul fierbinte

TATilvic Ana

0

0

gânduri de canal - șobolani cenuși se mișcă senzual, haotic de-a lungul unei circumvoluțiuni. atenție! opriți perfuzia! sinapsele mă dor. hei, de ce-i atâta gălăgie? vă rog, lăsați-mă

TATilvic Ana

0

0

am obosit să urc munții din mine și iar am căzut în genunchi ei, da\' știu că o să mă doară! mă ridic, orizontul nu-l văd fug de mine încet, sunt singură într-un nou abis mă

TATilvic Ana

0

2

adormită-n umbra marilor poeți mă zbat freamăt înspre viață și-mi car bocancii grei e furia ce mă stăpânește și nu mai vreau s-o știu de-mi spui că-i rău sau bine eu o să plâng

TATilvic Ana

0

2

simt spectrul morții cum mă-nconjoară prezența ei rece și odioasă se insinuează mă hrănesc din idei sterpe vreau să cred că nu-mi pasă e grea povara ce-mi dai să o car și durerea-mi

TATilvic Ana

0

0

priveam înspre Calea Lactee cum cădeau mingi de foc - ploi de stele. visam cu ochii deschiși o iubire de-o vară - însorit paradis, speranță amară pictam din amintiri, natură moartă

TATilvic Ana

0

2

reavăn pământ îmi trag seva din tine energii milenare le regăsesc în șirag de stele mă atrage bolta cerească e un dar mi-e somn și mă simt străină-n deșertul sahara căutând oaza

TATilvic Ana

0

2

hei moarte te-am văzut mai ieri aveai privirea ștearsă și cum clipeai din ochi am mai crezut o dată că iarăși am să mor dar nu cum te plimbai agale prin salon te-ai hotărât îndată

TATilvic Ana

0

0

sunt un om ce pute a normalitate de sus până jos din adâncuri și până în creștetul capului dorințele de mărire ce le-am avut cândva s-au șters cu buretele am devenit trist dobitoc

TATilvic Ana

0

0

Mă caut pe mine, Te caut pe tine, Cine mai știe? Nimeni…

TATilvic Ana

0

0

uneori mă regăsești în gândurile tale dar eu îmi spun mi-e bine azi sau îmi va fi mai rău mâine dacă respir și simt iubirea ta în ritmuri grave și nocturne și m-am trezit într-o zi fără

TATilvic Ana

0

0

Pierdută-n noapte, respir parfum de salcâmi și-ntind mâinile spre stele, ș-aștept să mă cuprinzi în adâncul inimii tale Pierdută-n noapte, aud șoapte de iubire și-ntind mâinile spre

TATilvic Ana

0

0

Iubirea ta mă dezbracă de haine Și mă poartă în nori Azi pictez cu acuarele Viața în culori

TATilvic Ana

0

0

Noapte de vară senină mă cufund în tine sperând în uitare și croiesc din șoapte scări spre stele și-ntind antene satelit să-mi capteze frumoase zgomote celeste

TATilvic Ana

0

0

ființă mutilată plămădită din puroi îmi supurezi visele avortate rânjind cu miros de pucioasă ființă mutilată, te port în spate

TATilvic Ana

0

0

a vieții vlagă mi se scurge precum smoala Iadului se revarsă din cazane înnegrite și mă uit cum cad în abis și mă pierd în uitare

TATilvic Ana

0

0

În timp ce muream colivie de aur, iubirea ta mă mângâia pe gene șoptindu-mi te iubesc. În hidoase capcane mă închisesei deja, eram doar a ta. …întemnițată de ani mă topesc în

TATilvic Ana

0

0

Fața ta regăsită în ploaie, mâinile mele pierdute-n agonie, năluciri de aripi cusute pe suflet... simt cum mă-nec, cum nu mai am aer. Căutând iubirea-ți am pierdut anii presărându-i ca boabe

TATilvic Ana

0

0

Ființă spartană cu privirea mândră mi-au spus despre tine că ești blândă, ești blândă în suflet și aspră-n priviri și mie îmi pare că da, eu te știu. Þi-am văzut gesturile ce-mi păreau

TATilvic Ana

0

0