Ticle Daniel

Am citit textul tau de mai multe ori , crezand ca nu i-am inteles sensul. Si-mi iau inima in dinti...
Cred ca vorbesti de o revelatie prea tardiva , o revelatie care nu este acceptata nici de dogmele crestine nici de normele sociale. Vorbesti de o situatie utopica , in care inima gazduieste doar gandurile ,faptele bune. Astfel prezentata \"inima\" devine tradatoare chiar in momentul in care \"sufletul\" trebuie sa se prezinte in plenitudinea lui, cu bune si cu rele . Crede ca a face distinctia ca o parte din tine sa-si doreasca \"lumina \" iar implinirea dorintei sa fie irealizabila din cauza unei alte parti, este cel putin deficitara , tocmai prin prisma faptului ca dogmatic , social , sentimental , reprezentam un intreg; duplicitatea nu este acceptata.
Mai cred de asemenea ca farmecul prezentarii in \"Ziua Judecatii de Apoi\" a \"luminii care te inconjoara\" in contrast cu \"negrul arzand al locurilor blestemate de jos\" nu-l va indupleca pe Dumnezeu sa considere ca inima ta ce se pune in genunchi in fata Lui sa fie vrednica de mila . Imi imaginez ca Va spune ceva de genul \"Dragul Meu nu stiai ca Raiul este frumos si de pe pamant si ca Iadul este negru?\".
\"Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.\"
In acceptiunea crestina se poate pune un semn de egalitate intre suflet si inima . Iar puritatea sufletului in timpul vietii pamantesti , sau cel putin cainta pentru partea intunecata a sufletului( a vietii ), este singura cale dea a accede spre lumina.

in concluzie (din punctul meu de vedere ) textul ar avea o sansa daca ai renunta la ideea de \"inima duplicitara \" si la \"revelatiile tardive\".
Sau poate nu am reusit eu sa inteleg...

Mi se pare ca intre versurile urmatoare exista o ...contradictie {cred ca este prea mult spus}:
\"Dincolo de-acesta viata,\"
\"E dragostea mea ...\".
Din aceste doua versuri ar trebui sa inteleg, ca nu mai speri sa iubesti, mai ales ca exista \"Si-un dor ce inimi frange\", ca numai etc...
Mai degraba ma gandesc atunci la o poezie religioasa, dar ideea existentei divinitatii imi pare ca intra in conflict cu: \"E relizarea viselor
Si apoi mortea lor\"
Nu stiu ce sa cred. Precis nu am prins sensul pe care-l vroiai imprimat in versuri.

Citintu-mi comentariu de ieri ...ei bine, imi recunosc infantilitatea. Reactia mea a fost ghidata de o antireactie impotriva clasicului : \"eh , {in gandul meu} inca o poveste cu printi frumosi\" . Dar poate tocmai de inca una avem nevoie.
Chiar daca poate noi toti am citit zeci de asemenea povesti, si putem fara eforturi prea mari sa banuim finalul , cel putin eu recunosc ca sunt captivat de subiect.
Astept partea a treia.

Nu sunt mare specialist in nimic, si nu poat sincer sa-ti dau un sfat constructiv mai ales acolo unde nu stiu daca trebuie dat vreun sfat.
\"Gandurile noastre ne creeaza realitatea, nu-i asa?\"..\".

Nu-mi place ca lasi loc de indoiala.Mai bine ai incerca sa-i dai o nota de adevar absolut.De aici incepe totul , eu cel putin m-am oprit la aceasta fraza si nu am putut da un contraargument sau sa fiu de acord.Iar reeditarea unei noi Sheherazade mi se pare o munca titanica.

imi place , in mare parte.
Dar asocierea unor trairi atat de intense ca si durerea sau amintirea unei priviri, cu starvurile culese de corbi, este dupa parerea mea ptutin fortata.