Poezie
Noapte târzie
poezie de dragoste
1 min lectură·
Mediu
Noapte târzie
Noaptea-i târzie;
Pe lângă foc
Umbra învie
De peste tot.
O vezi și caldă
Mi te-alipești,
Brațu-mi ți-e salbă –
Ce dulce ești!
Ceru-nnorat
Nime’ nu-l vede.
Te-am sărutat...
Și nici n-ai crede
Că m-ai cuprins
Atât de tare,
Că iar te-am prins
C-o sărutare!
Ceru-i fierbinte,
Vântul se-adună,
În jur se simte
Iz de furtună...
Flacăra crește
Și ne cuprindem;
Fulger clipește
Și ne aprindem.
Totu-i vâltoare:
Ploaia ce plânge,
Simțul ce doare,
Vraja ce-nvinge.
Stârnit deodată,
Focu-i lumină!
Prea înălțată,
Para se-alină...
Din nou, sălbatic
Urcă spre nori.
Stingând jăratic,
Picurii mor.
Slab m-am întins.
Fața ți-e caldă?!
Jarul s-a stins...
Cenușa ardă!
...........................
Noaptea-i târzie;
Stăm lângă foc
Și-un gând ne-mbie:
Suntem un tot.
001.571
0