Poezie

Floarea de lotus

poezie lirică

1 min lectură·17 aprilie 2009

Mediu

Floarea de lotus

Până acum, frumosul – simbol sau fapt real

Era doar pentru alții durere sau plăcere,

Doar ceilalți jinduiră demonice himere

Sau falnice zeițe de-un farmec epocal!

Eu n-am știut ce este sau poate că n-am vrut

Să aflu ce se-ascunde aproape, lângă mine

Dar, vai, cu cât mai mare e pacea din gândire,

Cu-atât mai mare durul de faptul nedurut!

De ce mi-a fost să aflu chiar azi că mă înșel?

Că dulcea suferință nu-i numai pentru alții,

Că sunt mereu mai singur, trecând prin timp și spații?

Că nedorind frumosul n-aș fi decât mișel!?

Doar azi te-ai arătat, prea plină de lumină,

Albă și nemișcată, cu trăsături perfecte;

Deschizi mereu spre soare petale mari și drepte

Și-mi ești vederii scumpă!...Să fie doar minciună?

Chiar poți să fii atinsă? Și totuși, cine-ar crede

Că apa-nșelatoare a mlaștinii afunde

O astfel de mlădiță prea rară ar ascunde?!

Doar proasta libelulă-n fiece zi te vede...

Adevărat să fie că, vrând să te culeg,

Hăul cel plin de miasme pe loc m-ar înghiți?

Și nici măcar chemarea nu s-ar mai auzi?

Nu vei știi că pe tine voiam să te aleg?

001.922

Tibung Nastenco. “Floarea de lotus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tibung-nastenco/poezie/1832344/floarea-de-lotus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.