Orasul meu în cinci catrene

istoria S-a întărit vatra cetății Din davă-n castru, mare târg, În poartă a creștinătății Cu har de la Andrei și sârg. așezarea Răscruce de pământ și ape, Ținut mănos și binecuvântat Cu Dunărea mereu aproape, De oameni harnici căutat. oamenii N-au așteptat „de sus” norocul, Credința lor s-a întrupat În omul ce sfințește locul, Un nume binemeritat. cultura Un Cuclin, Leonard, Urechia Ce par că nu au nicio vină Eterni, asemuiți cu neperechea Din întuneric ne aduc lumină. epilog Orașul meu, de nu mă crezi, Adevărată poartă spre lumină, Eu te invit să-l descifrezi Ca pe-o poveste citadină.