Poezie
La Lindisfarne, iubita mea
1 min lectură·
Mediu
se dedică celor care cred în poezia lui Emil Brumaru
-I-
...ea protesta în noaptea lungilor erecții,
cu obișnuita-i declamantă pubiană ipostază
încă visa la cavalerul astralelor falnicelor proiecții
și-atunci am scos-o și-am gr:\"iubito,e metastază!\"
-II-
cât de draconic te-am iubit, în nopțile acelea mizerale,
iar între cracii tăi strâmți și subțiri,
alimentam vise anale...
-III-
am povestit la Lindisfarne, chiar de lindicul tău obez,
care,
ieșea prin floci\'ți cârlionți precum un nas de pechinez...
-IV-
de la Gauguin am învățat, că sângele ce-acum țâșnește din pula mea,
otravă
e sucul roșu de pelin ce va intra în gura ta,
bolnavă
Epilog
ne-a mai rămas pe când nu voi mai exista,
o amintire necrofilă
în care pizda micționând va decanta
iar tu\'(mi) vei înghiți baloanele de spermă,
ca Isadora Duncan,
etern docilă...
032625
0

Nu înțeleg trimiterile la \"Lindisfarne\", \"Gauguin\" și \"Isadora Duncan\", au doar rol fonetic?!