Îmi scrii cu ajutorul
Perfectului compus,
Din rînduri simt fiorul
Că tot ce-a fost s-a dus.
Îmi tremură genunchii
Cuvintele-ți mă frig,
Îmi ard adînc rărunchii
Durerea că nu-mi
Mă chemi din hrisovul cel tainic,
Găsit printre vechi amintiri,
Un gînd mă atrage șăgalnic
Să caut pierdute trăiri.
Cu teamă și nedumerire,
Deschid poarta către abis
Privesc, curioasă din
Ca o geană somnoroasă,
Seara, fată fără vină,
Se așterne languroasă
Pe-a Amurgului lumină.
El, tremurător din fire,
O-mpresoară cu nesaț
Peste talia-i subțire
Aruncînd o umbră laț.
Din
Mă aflu în plină cădere,
Nu știu ce-am greșit și ce nu,
Dar dacă în mine-i durere,
E doar fiindcă-așa ai vrut tu.
Nu-i dragoste cea care curmă
Un vis ce din inimi crescu
Iar dacă e ziua din
Mi-apare în noapte o urmă de fum
Am gust de cărbune, cenușă și scrum
Un gînd mă îndeamnă să caut alt drum
Departe de flăcări și moarte...
În față, am deal înmuiat în noroi,
În spate, ard
