Poezie
NOAPTEA MEA
1 min lectură·
Mediu
Ca o geană somnoroasă,
Seara, fată fără vină,
Se așterne languroasă
Pe-a Amurgului lumină.
El, tremurător din fire,
O-mpresoară cu nesaț
Peste talia-i subțire
Aruncînd o umbră laț.
Din această împletire
Răsucită spre-ntuneric
Se născu bob de iubire
Noaptea, cel mai mare sfetnic.
Părul ei, șuvoi de stele,
Ochii, doi luceferi calzi
Buzele, păcate grele
Mult cîntate de nomazi.
Îmi păru așa frumoasă,
Tremurînd în fața mea…
Pot s-o iau la mine-acasă
Nu mai simt frică de ea.
001.050
0