Rup poduri ce leaga apele,
prin simpli pasi ucisi de franghii,
liane ce unesc muntii de zapada,
de inocenta macabra a unui sarut.
Risipa unui gand intors din vechi
citadele se-apride
A fost o zi in care lumea imi parea mare ,
o imensa libertate pentru inchis vise
ancorate prin porturi calme,printre
danele murdare de aripi smulse
in caderi line,ca de meteoriti,
a unor vechi
Ti-am atins conditia
de a ma naste om
infrant de zborul inalt
al viselor sale.
M-am tarat ca sa ascund
rusinea daltuita in
cantecul uitarii unui
fior de placere
Ne-au coborat noroi in vise
Si lacrimi reci si mucegai,
Ne-au zamislit puteri invinse,
O libertate fara grai.
Ei ne-au inchis intr-o durere
Ca sa uitam ce e iubirea,
Ne-au schingiuit pe timp
Am inchis un ochi ca celalalt sa poata plange,
Copil ce sincer zboara pe franghii rupte.
Am inchis pumnul in praf ca palma sa nu ma loveasca
Printr-un cuvant ce se termina fara pauza.
M-am
Caderi impuse de urgia farmecului...
avans asupra soarelui,
imi inchid ochii obositi de simplu,
de concret,de amagire!
Ploi reci se abat asupra imaginatiei
rupandu-ma de realul pe care viata
il
Am sa cobor pentru a-mi umple clipa
rupand un pod cazut in soare,
un simplu nod al crimei
degajate de nulitatea vorbelor tale.
Am impins visul intr-o grota
lipind clipa goala intr-o
