Poezie
Pâinea roșie
1 min lectură·
Mediu
respirăm
o dată de două ori
pe secol pe săptămână
îngropați în perna roasă-a vieții
rar clopotele:
o dată de două ori
pe-o duminică pe-o veșnicie
„și toate vocile
toate izvoarele și-au ridicat seninul înspre tine
crude săgeți mai crud arcul
craniul tău măsurat tremură
colindul limbilor spintecate vioara-deșertăciunii
în timpanele cui își pregătește otrava?
și frânghiile și pietrele cuptoarele roțile hămesitele fiare?
mai ai timp
nu-s respirate poemele - nu toate paharele umplute
mai ai timp
te-așteaptă
lumina spre a-ți înmulți lumina
fugi!”
vreau păzitor smintit de-tot-prevestitor
de-i adevăr că orbii spre moarte mă grăbesc
să văd
iubirea mea de pot s-o cântăresc
cu jalea și osânda lor
„și toate porțile și-au închis umbrele în spatele tău
din geamantanul zilei
pâinea roșie – colac de salvare
pe când eu aici ținându-ți inima în dinți”
002.636
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Popescu. “Pâinea roșie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-popescu/poezie/1779340/painea-rosieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.