Poezie

Berzele

1 min lectură·6 mai 2026

Mediu

Pe un stâlp de telegraf,

E un cuib de barză

Iarna crivățul doarme în el

Răsuflarea lui bate nițel.

Primăvara proprietarii au venit,

Și s-au instalat,

Barza stă într-un picior

Și clămpănește de zor.

Perechea ei se rotește în zbor,

Privește de sus cuibul ușor,

Că doamna lui stă și clocește

Și el o hrănește.

Acum au doi puișori

Albi și pofticioși,

Părinții îi hrănesc

Cu ceea ce găsesc.

Broaștele sunt meniul lor,

Ce le înghit ușor

Berzele sunt umbrele,

Pentru vremurile grele.

Când tună și plouă,

Puișorilor nu le pasă,

Că mama barză drăgăstoasă

Este acoperiș de casă.

Ei cresc repejor,

Se înalță în zbor,

Pleacă la baltă

Unde fac o haltă.

Peștii și broaștele

Cu ciocul lor lung,

Nu au scăpare

Le prind pe fiecare.

Când toamna s-a instalat,

Berzele au plecat,

Lăsând cuibul golaș

Pentru vântul poznaș.

0025

Teodora Bucur. “Berzele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202268/berzele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.