Poezie

Firicelul de iarbă

1 min lectură·5 mai 2026

Mediu

Pe un firicel de iarbă

Ce a abia a încolțit,

Ploaia l-a îmbrobodit,

Să nu fie veștejit.

Vesel a crescut,

Drept spre soare, sus,

Vântul l-a mângâiat

Și l-a clătinat.

O furnică l-a urcat,

Să vadă mai bine

De găsește ceva

Pentru cămara sa.

Mai târziu,

Că era obosită

De atâta colindat

O buburuză s-a așezat.

Firicelul era fericit

Că mereu era vizitat

Gâzele nu îl ocoleau

Și binețe îi dau.

Pe lângă el,

Au crescut frații lui

Ce pământul l-au acoperit

Cu un strat de iarbă înverzit.

Acum, nu mai era singurel,

Erau mii alții ca el,

Toți erau voioși

Și erau mătăsoși.

Când s-au mai mărit,

Hrană au devenit,

Pentru animalele ce pășteau

Și rumegau.

Firicelul nostru nu era trist,

Știa că se va regenera

Și va crește mai voinic,

Mâncat, nu îl va durea nimic.

0018

Teodora Bucur. “Firicelul de iarbă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202250/firicelul-de-iarba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.