Poezie
Micuța furnică
2 min lectură·
Mediu
O furnică mică, mică
S-a suit pe o păpădie
Ce tocmai avea
Un glob ce în soare strălucea.
Vântul a început să bată
Globul să îl desfacă
Și să ia cu el
Câte un firicel.
Furnica speriată
Ce era în globuleț
S-a trezit de vânt luată
Și prin aer legănată.
A călătorit așa
Nu știa nici ea
Dusă de vânt
Departe de pământ.
Într-un târziu,
Vântul a încetat
Legănată ușor, ușor
Firicelul s-a oprit din zbor.
Cu inima mică de frică
Furnica s-a uitat
Unde a poposit
Și iute a pornit.
A tot cercetat
Locul unde s-a aflat
Și a dat peste alte furnici
Tot ca ea de mici.
Le-a rugat frumos
De o primesc la ele
Că este străină
De locurile acele.
Că este hărnicuță
Și face de toate
Numai să o primească
Și pe ea la ele în casă.
A fost dusă la regină
Unde a povestit tot
Cum vântul a luat-o
Și acolo a lăsat-o.
Regina a ascultat
Apoi a decretat
Ca să fie lucrătoare
Dar și ascultătoare.
Furnica bucuroasă
În colonie a rămas
Păpădia a ocolit-o
Și nu a mai suit-o.
E o bună lucrătoare
Trăiește și azi
De nu mă crezi
Caută în mușuroi și vezi.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Micuța furnică .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202180/micuta-furnicaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.