abia acum il aud pe chilian
in fundal. e la radio
piesa a inceput de cateva minute,
acum se termina.
ma gandeam ca ma tricoteaza moartea asta
ca pe o rochie urata,
ca poate decide ce lungime
Cand nu te mai intelegi cu tine,
cu cel de mai demult din tine,
cand nu te mai intelegi tu pe tine
sau pe cine oi mai fi si tu azi, joi,
a cata suta sau mie de joi din existenta ta
cand ajungi
Dimineață fără sutien
Nu pleca fără mine spre seară!
Stai, stai să încalț pantofii iubitului meu.
Sunt gata.
Bine,… nu m-astepta!
Te prind io de țâțe
Și te pun sa rezolvi integrale
Sau
Imi petrec ziua cu el. A nu stiu cata luna.
Ne jucam doar in casa si, uneori, la restaurant
Ne-ntalnim dimineata, ne trantim pe sofa
( ce cuvant! –sofa-, de ce l-oi fi folosit?)
Il ating,
Vreau sa nu ma doara niciodata sangele,
nici al meu , nici al altora.
Sa pot fuma doua tigari deodata
Si sa nu arunc niciodata nici un albus de ou.
Te declar mai destept si mai bun decat
bine, traversez eu prima.
ca noi suntem doua aici. eu și poșeta mea.
nu, nu-mi face loc sa trec, o sa ma fac mica si-o sa reusesc sigur. desi suntem doua.
ea stie tot despre mine si eu- aproape
Mana nu ma mai asculta,
Scriu cu scrisul altcuiva.
Parul cade, frunza creste
Si in codru-i poezia.
Nici la mare, nici la munte,
Nu-mi mai iau melancolia
Mă bântuie statuia mea.
Gânduri despre coasă
îmi retează fire arse de păr.
Miros a femeie înșelată
Mă văd întinsă pe un ogor
și el ară. Mă ară.
Din sânul meu ai crescut,
statuie a
ma screm din cand in cand
sa scap de un cuvant.
nicicand nicicum niciunde
embrioane avortoane rotunde
ma arunca de la pervaz
de la al patrulea etaj
voiaj voiaj voiaj voiaj
fara geanta,
Musuroaie pe ochi
imi boteaza lumina.
Nedeslusit,
ma furnica durerea
sa stiu ca botez dimineata
carne menita
camarilor de nisip.
Strecor carne rece
prin ganduri tarzii,
sacadat
bocane
in
Nu ma simt prea desteapta in seara asta.
Spune-mi ca sunt frumoasa,
trimite-ma sa fac cafea,
tipa la mine,stii nu ti-am spalat lenjeria...
Nu-ti aduci aminte ce piele
Nu am vazut cand au ingalbenit copacii
si frunzele de tot s-au vestejit,
nu te-am vazut, n-ai fost, nu stiu de tine,
nu indraznesc sa-ntreb: ai fi venit?
