Cuvântul dur,cuvântul dulce
E evident și deslușit,
Cuvântul vine și se duce
Chiar de nu a fost reușit.
Cuvânt ce n-are nici un rost
Sau s-a rostit dintr-o greșeală,
A sfărâmat tot ce a
Cuprind cu brațele fereastra,
Ramîi acolo.....undeva.
În toamna rece si sihastră
Sâ te-ncâlzeasca cineva.
Sâ-ți spună vorbe de iubire,
Ce tu cîndva nu ascultai,
Si să găsești deosebire
Din
Îndreaptă-ti privirea spre mine,
Priveste la tot ce-a ramas,
La doua romante străine
Priveste!...si-apoi fă un pas.
Si intră-n pustiul ce vezi
In lumea străină,nebună
Tu pleci inainte te
Tăcerea vîtului puternic
Ce duce frunza căzătoare,
Alintă soarele cucernic
O noua zi,o noua floare.
Cerul albastru de durere
Petrece viata cea injustă,
Poporul bun cu fapte rele
O fac mai sură
TO