Cuvântul
Cuvântul dur,cuvântul dulce E evident și deslușit, Cuvântul vine și se duce Chiar de nu a fost reușit. Cuvânt ce n-are nici un rost Sau s-a rostit dintr-o greșeală, A sfărâmat tot ce a
Nimic de pierdut
Cuprind cu brațele fereastra, Ramîi acolo.....undeva. În toamna rece si sihastră Sâ te-ncâlzeasca cineva. Sâ-ți spună vorbe de iubire, Ce tu cîndva nu ascultai, Si să găsești deosebire Din
vraja dulcelor ispite
Îndreaptă-ti privirea spre mine, Priveste la tot ce-a ramas, La doua romante străine Priveste!...si-apoi fă un pas. Si intră-n pustiul ce vezi In lumea străină,nebună Tu pleci inainte te
Nemultumiti
Tăcerea vîtului puternic Ce duce frunza căzătoare, Alintă soarele cucernic O noua zi,o noua floare. Cerul albastru de durere Petrece viata cea injustă, Poporul bun cu fapte rele O fac mai sură
