Tarus Ramona

o să-ntorci capul și-o să mă găsești imposibilă așteptând să răsufle cafeaua din ceașcă... zâmbești și hematiile se-ntind în mine ca pruncii în cristelniță ca niște evantaie roșii levitând în

în fântână reflexia unui eminesc de piatră își leagănă gândurile printre frunzele de arțar doi cerșetori numără câteva monezi din buzunarul spart s-au scurs visele cu pâinea caldă pe care

Numără-ți degetele până la inelar și acoperă-ți ochii... Numele lui e Cezar... Stă pe scaunul scris lui, stânga, până la stația de pe Copou, face trandafiri din bilete de autobuz Pentru

o să fiu acolo lângă vârful genelor tale unde furtunile solare nu-s decât niste căței de pământ care apar și se-ascund când îmbrățișările sunt prea largi milimetric lângă trupul tău vom

În secunda asta pot să iubesc și să urăsc în același cuvânt... eu sunt FEMEIA-PÃMÂNT, sunt femeia care visează crâncen de frumos cu ochii deschiși, femeia care îți uită numele când îți

Între zâmbet și lacrimă se-ntinde Fruntea ta albă de copil întrupat într-o rugăciune târzie, Rostită până la epuizare ca un „Tatăl nostru” al proscrișilor... Și suntem doi Naufragiați De