Discernământul este un dar Dumnezeule când sunt iubit...
Sfârșitul lumii cuprind în mine când îmi pierd dragostea...
Fără iubire pășesc cu mâinile goale în jungla vieții.
Lucrurile-mi cresc
Suflet de păpădie
Câtă iubire am avut...!...
În păr îmi stătea splendidă și suavă,
când îți pierdeai mâinile blânde
în întunericul lui...;...
pe buze, când sărutul tău se odihnea
roșu,
- O pasăre oarecare -
Nu știu ce minune imi transformă
necuvintele in triluri,
nu știu ce minune mi-a dat aripile.
Când calc, calc ușor,
să nu strivesc frumusețea pământului...
Un
Sfârșit de săptămână.
Dimineața în ceață și-n lumina lanternelor luminează frunzele galbene și portocalii trotuarul.
Un moment vizual simplu. Un moment de pace imensă în suflet.
Te uiți la
Moto:
Când dragostea sfârșește în prietenie, a fost dragoste adevărată... în ambele suflete...
Când dragostea sfârșește în prietenie, atunci și cred că numai atunci, este dragoste
Îl priveam așa trecând în sutana neagră și cu ochii visători, ca pe o poveste în plus...
Copil fiind nu m-am întrebat niciodată de ce i-au ascuns biserica, cu îngeri cu tot, printre blocuri
Nu-ți trebuie
o religie anume.
Du-te! Spală-te pe mâini
și roagă-te la frumusețea tăcută
a munților.
Iubirea e un miracol,
când
înveți să o respiri
din vânt,
din soare,
din cer.
Când
Chiar dacă păsările se întorc la cuiburi,
ce-i primăvara fără frumusețea ta,
când doar zâmbind îmi umpli inima de muguri…?…
Pătrunde-mi fluviile cu suflarea ta...
Sărută pătimaș, până în
Binecuvântată
ploaie
de vară
simțurile
își deschid
florile iară...
Te beau,
te aud,
te gust,
te miros,
te ating.
Înfloresc
sunt cântec,
boare.
Dureri se sting.
Mă risipesc
în
când îți pierzi dragostea și-ți găsești singurătatea
când îți pierzi dragostea și
tot darul din a fi nu cuprinde căldura din îmbrățișare
tandrețea din atingere
magia din răsuflarea de pe
Desigur ne dorim cu toții să fim iubiți,
să fim ținuți în brațe și priviți ca ceva unic, irepetabil...
Giuvaier... privirea mamei pe pământ!...
Iertarea... înțelepciunea, care nu se învață, de
Tic-tac, tic-tac
Drumul spre mine
Mirajul din liniște
Tic-tac, tic-tac
Îngerii aprind lumina în frunze
și sufletul se înalță
pasăre călătoare spre țările calde
Tic-tac, tic-tac
Lasă frigul să
Sentimentul iubirii presupune sentimentul proprietății - Nietzeche
(În cazul acesta... fiasco este programat... Ce nu a înțeles omul iubind? Că se va sfârși?...)
Dragostea este minunea spre care
Iar m-ai uimit cu cerul ăsta violet!...
/ Copilărește, parcă încă zăpăcit de carusel, e creierul, recrutul,
când Doamne!... Prea frumos și prea real e totu-n suflet,
deși-nafara mea prea multe,
Când trece dorul prin tine,
fugar săgetând adevărul,
să curgi ca izvorul în palma,
ce-n vis încă-ți mângâie părul.
Cînd trece dorul prin mine,
de suflet lovindu-și talazul,
mai simt cum și
Moto: Pacea sufletească pe cara o caut,
este dincolo de ceea ce mă poate răni sau iubi...
Mă mai chinuie uneori albastrul privirii
cu care mi-ai zugrăvit ființa, însă simt!...
A venit
Ochii tăi verzi, pajiște-n rai,
de unde în mine te revărsai...
Dor de-adevărul, din iubire; ...
Durere... cuib adânc în privire...
Păsări de dor, zborul din mine...
trec transparente,
Îți iubesc trecerea,
fragilitatea,
tăcerea
și cuvântul...
și dorința
de-a mă iubi mereu...
și nu-mi mai pasă
că trec ca o frunză,
când dragostea ta
mă poartă pe brațe,
ca pe-o
Când treci ca vântul prin păr mi se umple pieptul de lumină...
Nimic nu doare în reveria începutului...
Rămâne doar frumusețe;
- Primul pas în dragoste...
Tezaur de pace... -
Când
Nu voi mai scrie niciodată despre mâinile tale, mângâind. Le-am uitat mângâierea.
Despre tine nu mai vorbește nici o durere, nici un cântec , in mine.
Lacrimile nu se mai înalță-n fiori sä cadä in
(11.02.1988)
E mult de-atunci,
aveam vărsta pădurii;...
Umbrele copacilor lungi,
ca un țipăt de pescăruș solitar
despicau crud orizontul privirii
între noi.
Ploaia ne biciuia bizar
Te iert cu drag,
căci răul e neștiință...
Dar nu te mai doresc.
Mi-ajunge iarna...
E somnul dinainte de trezire,
când pacea-n piept
închide blândă rana...
Adio,
până dincolo de
Tu dormi ușor,
ca un vânt te trezești,
când inima mea te-nvăluie-n bătaie,
în ființa mea,
minuni risipești,
când luna-și aruncă argintu-n odaie...
Tu dormi ușor,
tu susur de înger,
în
Te vreau ca pe gura de apă,
când setea gândirea îmi frânge,
când visul îmi arde sub pleoapă,
când dorul e lavă în sânge...
Vreau cântecul tău din vertebre;
minunea-ți din ochi și