Am simtit sangele verde cum se misca,
Orbecaind la nesfarsit pe soseaua asfaltata
Cu gropi antropice.
Undeva dintr-o oglinda retrovizoare,
Vedeam cum papusa manechin din vitrina imi face cu
De mult plecasera fluturii
Si asteptam ca in sfarsit sa vina iarna.
Candva, cineva ma ingropase in versuri vii
De seva, cordoane ombilicale innodate in jurul gandului meu.
“Poem pentru marea
Asculta:
Un orb iti spune-n gand ca asta seara
Luna nu vrea sa mai apuna.
Mai vezi? Mai simti?…
Ti-ai rupt gandurile in cuvinte
Si-acum le mani greoi spre groapa tacerii.
Ultimul ecou isi
Te tarasti usor prin viata
Sperand sa gasesti gura canalului in care ai lunecat
Tocmai cand iti amintisesi
Ca numele tau nu mai figura de mult
In cartea de telefoane.
Ai obosit sa-ti tot scrii
Sangele din palma curge lin,
Cald, sub privirile curioase ale copiilor,
Ii brazdeaza usor palma, tu razi,
“Tratatul de la Tordesillas e o nimica toata”
Sufletu-i gafaie de durere si de atata
- Vezi ca ti-ai pierdut capul! – imi striga cineva, pe strada.
Imi vine sa-i spun: - Dar tie ce-ti pasa? Mai bine vezi-ti de capul tau!
Si-mi mangai usor locul unde am lasat un gol.
Un gol
