Dansul fluturilor
De mult plecasera fluturii Si asteptam ca in sfarsit sa vina iarna. Candva, cineva ma ingropase in versuri vii De seva, cordoane ombilicale innodate in jurul gandului meu. “Poem pentru marea
Moartea poate fi femeie
Am simtit sangele verde cum se misca, Orbecaind la nesfarsit pe soseaua asfaltata Cu gropi antropice. Undeva dintr-o oglinda retrovizoare, Vedeam cum papusa manechin din vitrina imi face cu
Apel
Te tarasti usor prin viata Sperand sa gasesti gura canalului in care ai lunecat Tocmai cand iti amintisesi Ca numele tau nu mai figura de mult In cartea de telefoane. Ai obosit sa-ti tot scrii
Tacere
Asculta: Un orb iti spune-n gand ca asta seara Luna nu vrea sa mai apuna. Mai vezi? Mai simti?… Ti-ai rupt gandurile in cuvinte Si-acum le mani greoi spre groapa tacerii. Ultimul ecou isi
Punctuatie
- Vezi ca ti-ai pierdut capul! – imi striga cineva, pe strada. Imi vine sa-i spun: - Dar tie ce-ti pasa? Mai bine vezi-ti de capul tau! Si-mi mangai usor locul unde am lasat un gol. Un gol
Versuri
Sangele din palma curge lin, Cald, sub privirile curioase ale copiilor, Ii brazdeaza usor palma, tu razi, “Tratatul de la Tordesillas e o nimica toata” Sufletu-i gafaie de durere si de atata