Poezie

Spre Dumnezeu

1 min lectură·19 martie 2024

Mediu

Din palmele tale calde,

Iubire,

am înţeles cã nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.

Şi el mã cautã pe mine.

Ne cãutãm fãrã oprire,

dar niciodatã nu ne-am întâlnit.

Atâta strãlucire şi slavã e în Dumnezeu,

atâta încleştare e în mine şi în lume,

atâtea drumuri încâlcite,

întrerupte atât de des de rãstigniri

şi de-ntrebãri fãrã rãspuns!

Drumuri fluide, sinuoase, care,

amãgitor,

m-aruncã cãtre cer,

pentru ca apoi

sã cad din nou

în hãuri.

Cum sã mã prinzi tu, Doamne,

când veşnic sunt în mers şi în schimbare?

Cum sã te-ajung eu, oare,

când drumurile ghem se fac în jurul meu

şi nu mai am scãpare?...

Şi-acum, în palmele tale calde,

Iubire,

vãd cum cuvintele mele,

crucificate-n palma ta,

se-nnimbã şi devin translucide,

transcuvinte ce îmi aratã calea

de întâlnire cu Dumnezeu.

00973

Talabă Nela. “Spre Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/talaba-nela/poezie/14178960/spre-dumnezeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.