Taina

Te-astept ca pe o ploaie de primavara
Cu buze insetate si mainile intinse in adorare!
Te-astept zmulgand promisiuni clipelor
Strivind intre degete nedumeririle si indoielile!
Te-astept cu ochii imbatati de dor ,
Cu suflet frematand
Si fruntea plecata
Cu8 ganduri dospite-n aroma sperantelor....

Draga Bodo, ma flateaza dorinta ta de a fi fanul meu dar cu certitudine m-as simti onorata daca ai accepta sa-mi fii prieten. Ce zici?

Prea multa tristete...Nimeni nu merita atata zbucium.

Stimate Editorule,
Nu mai este nevoie sa spun ca-mi regasesc sufletul de cate ori intru pe acest site. Poezia mea e formata din bucati de suflet si rime si ma bucur ca am avut curajul de a arata si altora ceva din sufletul meu. In acelasi timp ma simt privilegiata pentru ca am ocazia si sansa de a simti frumusetea atator suflete. Si pentru asta trebuie sa-ti multumesc. Chiar daca multi dintre noi n-o spun, toti iti admiram efortul si-ti laudam rezultatele. In ceea ce ma priveste m-ai facut fericita si asta ar trebui sa-ti recompenseze, din pacate, intr-o foarte mica masura, eforturile.
Acum am o mica nelamurire. De ce nu-mi mai pot citi poeziile? Nici pe ale mele dar nici pe ale altora?

Foarte triste versurile tale dar atat de frumoase prin disperarea lor.

Foarte frumoase versuri. Un suflet deosebit.

Stimate Editorule,
De fapt eram exact la subiect.Nu mi s-a parut a fi nimic de ras (nu te supara). Si poate ca am probleme cu vederea (e doar o gluma) asa incat voi incerca sa ma descurc singura. Multumesc.

Sunt de acord cu \"un poet\". Ai descris foarte frumos \"deznadejdea\".

Exista, cred, la temelia legaturii dintre doi oameni ceva greu de explicat, un fel de taina, greu de descifrat de un ochi strain, de cineva din afara si uneori , imposibil de explicat si de cei dinauntru. Exista un fel de mister care-i leaga dincolo de vointa lor, care hotaraste dincolo de ratiunea lor sau de propriul lor instinct de conservare. Este ceva special care decide pentru ei. Eu nu cred ca dragostea este vesnica. Ea vine, o traiesti la intesitate maxima, te bucuri de ea si apoi usor usor se dilueaza. Inceputurile sunt o binecuvantare, trairile pot deveni un pacat, iar finalurile se pot transforma in blestem. Dupa o intensa pasiune, uneori, privind inapoi, constatam ca nu am luptat suficient ca nu ne-am fortat in nici un fel destinul ci ne-am contemplat doar, incapabili sa intervenim, caderea.
\"A iubi mai mult decat viata\" mie imi suna a renuntare. Orice renuntare doare. Nu stiu daca e un pacat sau un blestem dar stiu ca realizam la un moment regretabila confuzie care ne-a pus in situatie de a ne pune o astfel de intrebare.Din pacate insa, trezirea aceasta, vine cateodata atat de incet incat nici macar nu-ti mai ramane timp sa regreti. Cineva spunea \"imi lipseste intotdeauna curajul sa merg mai departe, sa ma gandesc la mine ca la o amintire...Cine are curajul sa se intrebe nu mai poate fi fericit...\" Asa ca de ce ne-am mai pune astfel de intrebari? Tu trebuie sa-ti simti \"fericirea\" si atat......

Frumoasa poezie. Minunata descriere a durerii si neputintei sau poate a renuntarii. Lacrimile ar trebui intotdeauna sa ne doara, indiferent ale cui sunt.

Percep o unda de ironie in mesajul tau. Consider ca e ciudat sa constientizezi ca poti iubi fara sa fii iubit si ca poti darui din sufletul tau realizand ca o faci fara ca cineva sa vada frumusetea acestui gest. Ce poate fi mai cumplit decat asta?

Si-am inteles ca nu ma poti ajunge
E-atat amar de drum si-n urma mea
Ar trebui sa poti iubi si plange
Pentru femeia care te-ar avea.....

Just me

Multumesc un poet. O sa incerc sa-ti urmez sfatul.

Eu stiu ca tu nu-mi meriti dragostea,
Da-mi place totusi sa ti-o daruiesc
Dar parca bolta merita vreo stea
Si totusi cate-n ea se oglindesc?

Nu meriti iarasi clipele de-acum Si ganduriletoate cate ti le-am dat
Dar parca merita noroiul de pe drum
Petalele ce peste el s-au scuturat?

Ce zici......e fara comentariu nu?
Just me

Nu exista durere mai umilitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a-si fi daruit sufletul unui barbat nedemn de iubirea ei. O adevarata femeie nu va putea sa uite si sa ierte niciodata o asemenea ofensa, nu va putea gasi niciodata ingaduinta pentru barbatul care i-a nesocotit sentimentele, nu-si va putea ierata niciodata siesi ca s-a lasat mintita si inselata. Este greu de presupus ca unei asemenea iubiri i-ar putea lua vreodata locul o rece si politicoasa indiferenta.

Se lasa o toamna trista
Cu ceturi, cu ploi de prapad,
O, daca iubire exista,
Ajuta-ma sa te cred.

Nu vreau sa mai aud injuraturi,
Acoperind vreo trista poezie,
A intomnat devreme....in paduri
Nu ne asteapta-o toamna mai tarzie.

Un inger bland in lacrimile lui
Ma scalda si ma scoate din natura
A intomnat devreme...viata nu-i
Decat un drum in dragoste sau ura.

Lumea-i o mreaja de vise dulci, baga de seama,
Daca-ai sa mergi pe un drum de ace, pe drum de scama -
Tot intr-acolo...Si mai apoi ce sa ma mire,
Cand si o piatra-n ochi se destrama
La o privire.

Lumea-i iluzie: piatra, lemn, carne, ce mai rezista
Scurgerii vremii? Sufletu-acesta, lumina-i trista,
Spicul acesta prin care raza stelei rodeste
Incolo totul care exista,
Totul sfarseste.

Decat sa-ti pui intrebari ale caror raspunsuri te vor face sa suferi toata viata, mai bine alegi \"fata morgana\"!

Nu-i poti acuza pe altii, fara sa te acuzi mai intai pe tine. Daca ai permis cuiva sa-ti faca un rau, atunci vina iti apartine in intregime! De ce sa-i acuzi pe altii pentru neputinta ta?

Stiutorilor
Le urmeaza cei care vad
Fara sa fii
Trebuie sa pari
Sunt necesari invingatorii
Ca si invinsii, caci
Moartea invinsilor
Face loc luptatorilor....

Draga Vorbe, cand voi avea nevoie de un psiholog o sa apelez la tine.

In mare parte ai dreptate. Iubirea nu este un targ. Daca vrei sa o daruiesti o daruiesti si gata, nu-i nevoie nici de comentarii nici de explicatii. Dar cu un lucru nu sunt de acord: niciodata nu mi-am vandut sufletul. El inca imi apartine, eu stiu cand se bucura sau plange, cand e infiorat de placere sau plin de tristete. Sufletul nu poate fi de vanzare domnul meu. Orice altceva poate, dar nu sufletul. Imi pare rau ca ai inteles asta dar si mai rau mi-ar parea daca eu am lasat sa se inteleaga asta prin versurile mele. Te intreb ceva: poti separa inima de minte?
Poate ca ai dreptate, refuzul face bine. E lovitura care te face sa-ti doresti sa mergi inainte. Cineva spunea : iubeste ca si cand nimeni niciodata nu te-a facut sa suferi. Crezi ca este posibil?

Multumesc pentru aprecieri.