Poezie
A ORBILOR OFRANDA
1 min lectură·
Mediu
Tu,Doamne,mai poți să ne vezi,
Să ne mai conduci pe întuneric.
Jurăm că suntem orbi de nu ne crezi
Ne-a părăsit lumina soarelui prielnic.
Sau poate nu mai vrem – e-aceeaşi ;
Ne dor şi lacrimile plânse pe pietre,
Şi porcii la ignat ,negraşi ;
Ni-e stins până şi focu-n vetre.
E prea greu,iar umerii ne dor ;
Stă inima să puşte de tristeți;
Se culcă grâul galben pe ogor
Şi uită,Doamne,că n-avem cântăreți.
Cui să-i mai ardă pe-ntuneric să joace,
Hambarele ni-s până-n vârf cu nenoroc.
Am ars până şi cele câteva cojoace
Să ne-ncălzim puțin la foc.
Dă-mi,Doamne,sternul Tău să-l plâng,
Să îl îndoi de greul lacrimei din ochi
Şi să-l dezdoi,să-l ard,să-l frâng,
Să mă adun cu frații mei cei orbi.
Iată că-n pălmi lacremele-ncet se strâng
Ţi le dăm Ţie toate,Doamne, să le sorbi.
012.740
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Ion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Ion. “A ORBILOR OFRANDA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-ion/poezie/4388/a-orbilor-ofrandaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TTTaina✓Sunt de acord cu \"un poet\". Ai descris foarte frumos \"deznadejdea\".
0