Emilia iubeste

Plimbare fară țintă... singură și pustie.

În orașul trist, te-am cunoscut pe o alee... fară nume.

Unde... ochi-ți cât jumătate din cer, purtau eșarfe sângerii și nicio pelerină de ploaie !

Săreai din om in om... zâmbind trecător.

Căutând elefanții... umărul... tristeților.

Te-nțelegeam atât de bine... de parcă ai fi crescut de-o veșnicie... între câmpuri de maci.

Am respirat cu lung, cu nesaț, de câteva ori...

La tâmpla unei flori...

Emilia iubește.