Cu tot frigul toamnei in ea și cu umilința frunzelor care se târăsc căzute... pășea cu teamă, spre viață, surâzând... absurdului.
Privea absentă... căutând răspunsuri incolore într-un ocean de
Plimbare fară țintă... singură și pustie.
În orașul trist, te-am cunoscut pe o alee... fară nume.
Unde... ochi-ți cât jumătate din cer, purtau eșarfe sângerii și nicio pelerină de ploaie !
Împletește-mi brațele cu plictis,
sărută-mi răsăriturile... tălpilor !
Coase-mi pe ochi... nemurirea.
Retează-mi trupul,
într-o îmbrațișsare dincolo de înfrangere...
Cărare a
TA