Poezie
Oikeopragia
-buzunar cu bomboane-
1 min lectură·
Mediu
Scutur miezul pământului
să se coacă pâine graham
înmuiată-n sos de ură
și gust de furnică înfuriată
pe cozile de la bananele prea coapte
din preajma Anului Nou.
Cu o pasăre cobe pe umăr
Pășesc printre norii-cenușă
Scădând privirea pe dâra hâdă
de sânge de pe tabloul uscat
rămas mut și orb de moartea
pictorului zugrăvit albastru-esmerald.
Mamă, mă vezi pe ritmul firii
Întinsă pe-ață roșie de mătase
Gata să-ți atingă pieptul ud
Când vei primi chipul gingaș
Și-o bomboană jumătate ninsă
De limba ceasului greu de pe masă.
Bunica mi-a dăruit lapte dulce
să le fac îngerilor murdari
un pământ cu șoapte de vise
curate, încolțite în inimi
cu rochii de iubire și corset
purtat spre ascunderea sufletului pătat.
Domnule, mi-ai dăruit poezie bufonă
și ieri am râs de jongleriile cu mere
aruncate în răsunetele de iubire
și azi am rămas fără trupul
luat mâine de literele cu clovn ucigaș.
Iubite, soarele varsă spini-electron
și pielea mea e plină de pietre;
sărută-mi buzele rupte și scrise
de boală de râs, sărut de țigară;
învelește-mă-n frunze de măr sufocat
și-adaugă-n coș acea bucată de pară.
003.372
0