în acea vară

iulie miezul verii plictiseală de fapt e vâscos e grav grotescul se despică între noi fugar surâzând albastrul profetic al înserărilor sferice culori lichide, lumina dură se ascund in cuvinte, în atingeri în respirații în distanța perfectă dintre noi. Dragostea dacă exista era lipsită de orice ciob al nefericirii mele al zâmbetelor tale. un tango însângerat dansau mașinile de-a lungul autostrăzii mașina cu bolta de cer zgomotul ce odată era cântecul nostru apropierea ta dorința de fugă picături de durere desprinse de pleoape în care se oglindește lumina felinarelor. mirosul odorizantului. nu pot atinge noaptea. Tu unde ești? tăcerea un hotar între adevăr și minciună minte-mă. promite-mi că mâine va fi bine. și acolo unde pleci mă vei aminti. Taci! nu spune prostii nu mă iubi! Nuideajuns.