Dor
Uneori simt golul pulsându-mi prin vene Și trebuie să zâmbesc Vorbesc aceleași banalități Sunt la fel de cochetă și flirtez Uneori sângele-mi umple gura Și mă înec în gust de tine. Dar am
kadish
Joshua spune povești în fiecare seară adorm numărând reflexele din barba-i albastră. Privește în gol dincolo de urmele bocancilor dincolo de sârma ghimpată de biblioteca cu cărți legate în
Puskin si cu mine
Pușkin aprinde lampa Moaie pana în albastru Cuvintele pe care le scrie Sunt o simfonie perfectă Ca un descântec Iubita mea doarme-n brațele unei femei necunoscute care o biciuiește
în acea vară
iulie miezul verii plictiseală de fapt e vâscos e grav grotescul se despică între noi fugar surâzând albastrul profetic al înserărilor sferice culori lichide, lumina dură se ascund in
noapte
Cuvintele sunt goale in fața Nopții Devin șoapte Devin ecou Devin fredonări obsesive ale unui cântec Pe care nu ni-l amintim. Inchid ochii și ascult întunericul Mă prind cu ambele mâini de
