niciodată mâna mea dreaptă
n-a fost mai tristă decât azi
căzută din corp
mâna mea nu poate să mângâie
mâna mea nu știe să cânte
nu vrea să vorbească
funambulesc
trimite-n spațiu
o mie de
dimineți schizofrene
zac pe spate legate
cu zeci de sfori picurate cu sare
așteaptă cuminți
drumul spre ambulator
dimineți trezite
de spaima cocoșului
pledoaria
întotdeauna dorul de sângele altcuiva
smulge din porii deschiși muzica orelor
întotdeauna joacă pe altă coardă nervoasă
dimineți trezite de spasmofilie
lumina vampirizează
camera dianei
cântă-mi a tată un blues electric
sau strigă-mi-l sus a piatră
și dacă mă-mpiedic
prinde-mi căderea printre versuri
după plecarea ta s-au întâmplat lucruri miraculoase
m-a plouat toamna dincolo
da aș putea să intru firesc pe ușă
să mă pun sub lupă unde lupul pândește
să vorbesc decojit despre mine despre noi
și despre toată mizeria asta
să ne uităm la un film ieftin prost
developați
nu sunt eroină sunt doar supraviețuitoarea
unor anxietăți curioase
și nu sunt nici măcar luptătoare
lăsați-mă să mă vindec de naștere de soare
să mă strâng în pumni și să dau din picioare
să mă
mirosea adânc
a cer de pământ
și era încet
în Ultima Cetate
timpul meu
schismatic
se văduvea în spate
late
ziduri
nenăscute-n fapte
de atins nesunt
morții mei
sființindu-se
înfloreau
mă bucur când urma păcatului
îmi intra in os
în timp ce-mi dorm
juruite
coastele-n post
și mi se sfâșâie-n două
umerii goi
un adam și o evă
sărați și moi
sau când pica lumea
și-aprind
ochiul moale dezmembrat
al timpului străin de mâna stângă
spațiul leneș
suficient ratat
rațiune strâmbă pentru a nesfârși
Verbul
cuvânt nearticulat
de a șasea intuiție
dezosat până la
SD