exerciții de mâna dreaptă
niciodată mâna mea dreaptă n-a fost mai tristă decât azi căzută din corp mâna mea nu poate să mângâie mâna mea nu știe să cânte nu vrea să vorbească funambulesc trimite-n spațiu o mie de
marine
să-ti umfli pânzele dorului până la drumul sângelui
silentio stampa
dimineți schizofrene zac pe spate legate cu zeci de sfori picurate cu sare așteaptă cuminți drumul spre ambulator dimineți trezite de spaima cocoșului pledoaria
vampirism
întotdeauna dorul de sângele altcuiva smulge din porii deschiși muzica orelor întotdeauna joacă pe altă coardă nervoasă dimineți trezite de spasmofilie lumina vampirizează camera dianei
albastru electric
cântă-mi a tată un blues electric sau strigă-mi-l sus a piatră și dacă mă-mpiedic prinde-mi căderea printre versuri după plecarea ta s-au întâmplat lucruri miraculoase m-a plouat toamna dincolo
nefireste fara nume
da aș putea să intru firesc pe ușă să mă pun sub lupă unde lupul pândește să vorbesc decojit despre mine despre noi și despre toată mizeria asta să ne uităm la un film ieftin prost developați
embolus
nu sunt eroină sunt doar supraviețuitoarea unor anxietăți curioase și nu sunt nici măcar luptătoare lăsați-mă să mă vindec de naștere de soare să mă strâng în pumni și să dau din picioare să mă
Incantare
mirosea adânc a cer de pământ și era încet în Ultima Cetate timpul meu schismatic se văduvea în spate late ziduri nenăscute-n fapte de atins nesunt morții mei sființindu-se înfloreau
Stare obsesiva
Sincer, nu m-am sinchisit să-ți sorb sarea și-mi spânzură ochiul.
(un tramvai) evazionism
mă bucur când urma păcatului îmi intra in os în timp ce-mi dorm juruite coastele-n post și mi se sfâșâie-n două umerii goi un adam și o evă sărați și moi sau când pica lumea și-aprind
Ultima Thule
ochiul moale dezmembrat al timpului străin de mâna stângă spațiul leneș suficient ratat rațiune strâmbă pentru a nesfârși Verbul cuvânt nearticulat de a șasea intuiție dezosat până la
