Cristale de iarnă
Culegem raze scăpate de-un soare cufundat în adâncul cerului. E iarna dar frigul nu doare, ne mângâie fruntile gri. Fugărim doi fulgi de zăpada pierduți ca printre degete, într-o
e iarnă?... încă nu...
respir seninul și mă înțeapă aroma de iarnă, cerul își lasă stelele spre pământ să le atingem cu vârful unghiilor dar să nu le putem apuca. se curbează liniștea și mă încolăcește, mă sufocă
Octombrie
Vântul mătură frunzele pierdute de arbori printre ramuri schilodite de toamnă, le-mprăștie printre suflete ofilite sub soare pal, octombrie se naște și moare fugar și zilele lui
Noaptea
Ziua golită de lumină devine noapte, Ne prăbușim în albastru de lună pătată cu soare, Și ne gustăm ca două flori carnivore frunzele cărnoase mustind de sevă amară. Și vântul ne
Dimineață în doi
Lumina răsare; o limbă de soare linge pământul și-l scaldă-n culoare. ziua abia răzbește prin obloanele trase, ne-nfofolim și mai adânc, ne-adăpostim în noapte. am adormit
Suflete pereche
biserici cu pereți decojiți își înalță fruntea lată spre cer. rugi ostenite de-atâtea rostiri se-mpletesc și se scurg fără vlagă-n eter. noi, doi puști rătăciți ne plimbăm încâlciți pe
De noapte bună
ultima dâră de verde se stinge; cu buze cărnoase toamna îmbucă flămândă din zi și-o face mai scurtă. șiraguri de gânduri se scurg prin șanțuri înfundate de ploaie, sentimente orfane de
Toamna
vântul de toamnă fredonează romanțe, mă poartă în vreme, foșnește prin gânduri, brăzdează cuvinte cu mii de-nțelesuri la mine pe frunte. pădurea îmbrăcată-n cămașă de noapte, cu ramuri
Septembrie
zvâcnește soarele de toamnă pe scoarța cerului, se dilată cenușiul din mine, mă-nvăluie. cu buze bosumflate sorb din cafeniul privirii tale, e contagios, sunt bolnavă de tine acum.
Câteodată...
... adormi istovit și-un vis stingher te-aleargă prin cearșaf, prin arșiță, amorțeală de vară și scai. câteodată ... ... tresari confuz și-un murmur răgușit te poartă printre
Puțin câte puțin
Ciupești din mine puțin câte puțin, o șoaptă, un gând, o iluzie; le aduni toate într-un rucsac peticit. eu nu mă împotrivesc. visător te cuibărești la mine în suflet, și prinzi
Am adormit așteptându-te
ai încercat să m-alini cu mângâieri sărate, m-au usturat ochii, de aceea am plâns ... dar ai plecat. milioane de ore te-aștept, în camera goală, în sîmbete ofilite, în firimitura de
Răscruce de gânduri
Freamătă sleită de putere pădurea de trupuri dezgolite, toamna-și croiește veșminte din scame de frunze aurite. Foșnește vântul prin ramuri, printre suspine putrezite, mă-ngrămădesc
Preludiu de toamnă
Punte de ceară peste anotimpuri; zile de vară au pierit albastre sub soarele-neon al tinereții noastre. Se ofilește muzica de șoapte, pătrunde toamna-n mine și în toate. Șuieră vântul în
Doar jumătate
gesturi veștede-n veșminte palide, glasuri camuflate-n tăceri atrofiate, nopți sfărâmate. mi-ai frânt liniștea-n voci ascuțite ce mă zgârie până la os. m-ai îngrămădit între virgule ce-mi
Minți obosite
Azi în cana mea de cafea se zbat frământările unei iluzii; amprenta zâmbetului meu ți se prelinge șiroaie pe buze Ai reușit să faci din inima mea amanta unui ciob de sticlă ca să îmi
Gânduri ruginite
mă-mbrățișează toamna și își înfige vraja în gânduri ruginite ce-mi atârnau pe gene, îmi dezgolește ramul de vise ofilite, cu buzele crăpate îmi scrijelește somnul. ești toamna mea iubite
