Poezie

În amintirea tatei

2 min lectură·12 septembrie 2009

Mediu

A răsărit alt soare. S-a mai născut o zi.

Tu nu mai ești cu mine și nici nu mai poți fi.

Tăticul meu de suflet, durere și de foc

Trecut prin astă lume stingher, fară noroc

Tu care mi-ai dat viață și care m-ai crescut

Tăticul meu de carne, te-ai transformat în lut.

Eu am rămas ca frunza ce rătăcește-n vânt

Și voi trăi deacuma mereu cu tine-n gând

Și-n fiecare zi cât o să mai trăiesc

Mă va mustra durerea că nu am fost în stare

Să-ți spun cât te iubesc.

Aș răscoli pământul cu unghiile goale

Dacă s-ar mai putea să-mi ieși o dată-n cale

Și să mă ții în brațe cum mă țineai copil.

Atunci murise mama. În paltonaș umil

M-ai dus până departe, la voi în Armășești

E-a același drum tăicuță. De ce nu-l mai găsești?

Mai vino către mine, te rog, măcar odată

Te strig cu disperare și cu iubire, TATÃ!

Mai vino către mine, mai vino să mă vezi

Adie pretutindeni copaci cu frunze verzi

Iar eu sunt pustiită ca scrumul unui foc

Tăticul meu de suflet, născut fără noroc...

Că te-am iubit amarnic, eu singura ta fata

Și nu am fost în stare ca să ti-o spun vreodata.

002.337

sturzu rodica. “În amintirea tatei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sturzu-rodica/poezie/13906039/in-amintirea-tatei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.